Daca sufletul a luat fiinta, adica daca s-a realizat desprinderealui de cele doua corpuri eterice inferioare, atunci ea va creste și se va dezvolta mereu, cu conditia sa fie hranit.
Ca orice alt corp, și acesta are nevoie de hrană daca dorim sa se dezvolte, sa se intareasca, sa fie mai puternic și sa ramana intr-o conditie buna.
Dar daca neglijam copilul cristic astfel nascut in noi, vom constata ca va pune stapanire pe noi o imensa "foame sufleteasca", o foame pe langa care cea fizica este nimic.
Ce fel de hrana trebuie sa-i oferim corpului-suflet?
Hrana acestui corp o reprezinta: gandurile și sentimentele pline de iubire, serviciile facute altora, in general disponibilitatea de a ajuta omenirea ori de cate ori se iveste ocazia.
In aceste servicii trebuie sase manifeste spiritul de sacrificiu și daruirea, deoarece acestea constituiesc și dezvolta mereu corpul-suflet și atrag catre ele asa-numitele "eteruri sufletesti de aur".
La inceputul Marii Zile a Creatiei, am pornit cu totii ca "spirite virgine", dar și atunci au existat printre noi diferente de nuanta; unii erau mai capabili sa se adapteze pentru ca ei aveau o predispozitie mai mare catre evolutie
decat altii.
De aceea unii au avansat mai repede in cadrul involutiei, a coborarii in materie; tot acestia au dat dovada de o insufletire mai mare.
Acestia sunt pionierii, deschizatorii de partii, și deschizatorii de drumuri de azi.
La acestia se subintelege ca acest corp-suflet s-a dezvoltat mai repede și mai precis decat la altii.
Acestia sunt cunoscuti ca fiind posesorii "sufletelor batrane", in comparatie cu cei ramasi in urma, pe care-i consideram purtatorii "sufletelor tinere".
Prin batranete sau tinerete, noi nu ne referim la varsta, ci la dezvoltarea lor sufleteasca.
Despre sufletele tinere vorbim ca despre cei ramasi in urma.
Ei au participat in mod delasator la activitatea involutiei și a evolutiei, de multe ori au refuzat lupta, confruntarea pentru volutie, și din acest motiv au ramas cu mult in urma pionierilor, deschizatori de drumuri.
Sufletul și corpul-suflet se atrofiaza daca nu le hranim, și nu le dezvoltam.
Ori mergem inainte, ori inapoi. Daca mergem inainte, atunci ne marim mereu esenta sufletului, dezvoltata deja in vietile anterioare.
Daca o luam inapoi, atunci ne consumam esenta sufletului și fortele lui dezvoltate pana acum.
Se intampla exact ca atunci cand ne pierdem puterile fizice, daca nu ne mai hranim.
Cu alte cuvinte, daca esenta sufleteasca este hrana pentru spirit, atunci spiritul consuma mereu din ea, iar acest gol ramas trebuie umplut continuu daca dorim ca spiritul nostru sa se dezvolte.
Daca Eul nostru inferior (personalitatea) va deveni atat de puternic, incat sa traga dupa el Ego-ul și Eul superior, și este statornic in aceasta activitate, atunci Ego-ul va fi "lipsit de suflet".
In cadrul acestui proces, "corpul-suflet" se atrofiaza, se consuma, deoarece se afla in legatura cea mai stransa cu esenta sufleteasca.
Ceea ce atrofiaza corpul-suflet, distruge esenta sufleteasca.
Faptele noastre negative,care sunt inregistrate cu ocazia fiecarei inspiratii deaer, și se vor grava dupa "moartea" noastra in corpul astral,sunt amintite de aceasta scoala spirituala ca formand "sufletul infractor".
Acest suflet se poate sterge, poate muri in urma "ispasirii pedepselor" pentru faptele comise.
(Acest proces al "ispasirii pedepselor" a fost discutatdeja atunci cand ne-am ocupat de existenta purgatoriala).
Trebuie sa amintim aici un alt pericol care ne ameninta atunci cand Eul inferior devine neascultator și refuza influentele spiritului ce locuieste in interior.
In acest caz se poate intampla ca Ego-ul sa-si piarda corpurile construite pe parcursul involutiei și spiritualizate in parte, in cadrul evolutiei.
Pierderea are loc prin rupere, descompunere și nu se refera doar la materia corpurilor fizic, eteric, astral și mental, ci și la atomii-samanta corespunzatori acestora.
Aceasta e o problema serioasa, pentru ca o data ce Ego-ul isi pierde corpurile și atomii lor samanta, nu va mai dispune de instrumentele cu ajutorul carora sa-si poata continua evolutia in acest Mare Ciclu de Creatie.
In consecinta, va trebui sa se intoarca in Haos, unde va astepta pana cand isi va lua startul un nou val de viata, la care se va alatura și el in functie de nivelul sau de evolutie.
Astfel va putea continua procesul evolutiei sale.
Dar toate acestea ar reprezenta o pierdere imensa resimtita puternic de respectivul Egou.
Alaturarea tarzie la un nou val de viata inseamna o foarte mare suferinta pentru Egou.
Bineinteles ca Egoul, spiritul, nu moare, pentru ca spiritul e nemuritor.
El s-a diferentiat in interiorul lui Dumnezeu chiar la inceputul Marii Zile a Creatiei.
Este parte a lui Dumnezeu, a Logosului și astfel exista dintotdeauna, de la inceputul timpurilor și va avea aceeasi natura in vecii vecilor.
Nu poate muri, dar isi poate pierde corpurile(purtatorii) și astfel va fi neputincios pentru o perioada lunga de mii de ani, va ajunge intr-o situatie din care, dupa legile Cosmosului, nimeni și nimic nu-l poate salvași nu se poate interveni nici pe cale ierarhica pentrua ajuta sau ameliora aceasta stare de fapt.
Daca Ego-ul si-a pierdut atomii-samanta, atunci nu se mai poate reincarna.
Insa iesirea sa din evolutie nu reprezinta o disparitie pentru totdeauna, deoarece odata cu pornirea unui nou val de viata și tinand seama de legea evolutiei in spirala, stim ca Ego-ul isi va reincepe drumul dintr-un punct mai inalt decat cel in care l-a parasit.
Explicatia o gasim in faptul ca spiritul ancestral, monada, de la coborarea sa in materie, care s-a petrercut in perioada Saturn, si-a castigat cele trei asa-zise panze cu germenii spiritului lui Dumnezeu-, a spiritului vietii- și a spiritului uman.
Dupa cum se stie, acesti trei germeni, impreuna cu monada, formeaza Ego-ul. (!)
Cei trei germeni sunt pastrati chiar și in Haos / Chaos și cu ajutorul lor, Ego-ul isi poate luastartul intr-un nou ciclu (val de viata), pe o treapta mai inalta, in functie de legea spiralei.
Si, chiar cu toate acestea, pierderile ii sunt foarte mari.
De aceea, noi toți ar trebui sa ne străduim să ne folosim la maximum de modalitatile noastre de evolutie, și traind o viata de un nivel mai inalt, sa indeplinim tot ceea ce ne sta in in putinta in activitatea noastra de iubire.
Daca ne indeplinim in proportie de 100 % activitatea destinata noua in Planul Divin, atunci vom putea sa savuram imensa bucurie, pace și puterea spirituala pentru realizarea carora s-a creat de fapt intregul ciclu de evolutie.
Fiecare va putea sa atinga acest scop daca doreste cu adevarat.
Întrebări:
1. Cum sa ne dezvoltam corpul-suflet daca l-am obtinut
deja?
2. Cum arata hrana adevarata a copilului-Cristos?
3. Ce inseamna foame sufleteasca?
4. Ce intelegem prin suflete batrane, tinere și ramase
in urma, din punct de vedere al intelepciunii oculte?
5. Ce anume produce atrofierea sufletului?
6. Ce se intampla daca Eul inferior respinge influentele
Eului superior?
7. Care sunt consecintele pierderii atomilor-samanta și
de ce?
8. De ce ne dicteaza noua gandirea limpede sa traim viata
la nivelul cel mai inalt cu putinta?
Traducere (din limba maghiara): Adela Achim
Lectorat și adaptat de: Alex Sandor
© Copyright. Toate drepturile rezervate!
