Franz Anton Mesmer:
'fluidul magnetic' și 'magnetismul animal'
"Mesmerismul", adică hipnoza | Legătura- și practica lui Mesmer cu Energia Vitală & Forța Vitală | Primii acumulatori de Energie Vitală
Motto:
Mesmerismul a fost -din punctul de vedere filosofic- cel mai pregnant punct de pornire a tuturor descoperirilor, chiar dacă ea ridica mai multe întrebări decât dădea soluții pe care le rezolva.
Arthur Schopenhauer
Franz Anton Mesmer (Iznang 1734 - Meersburg 1815)
Cu mai mult de 200 de ani în urma, Franz Anton Mesmer, un talentat fizician din Stuttgart, Germania, a studiat și practicat medicina, mai întâi în Viena, apoi s-a mutat la Paris.
A efectuat multiple cercetőri și experimente cu Energia Vitală și Forța Vitală, pe care a numit-o fluid
magnetic", sau "magnetism animal *.
(Definitie:
Magnetism animal = proprietate a organismelor vii de a emite un fluid magnetic și de a fi influențate de emanații ale astrelor sau de fluidul magnetic al cuiva; ansamblu de procedee terapeutice bazate pe această proprietate. - Din fr. magnétisme, germ. Magnetismus).
.
* Notă redactor (ALeX S D):
termenul "animal" sau "animalic", să nu inducă pe nimeni în eroare; el folosea acest termen derivat din latinul "animus", care înseamna "suflet", "viață", " minte", "judecată", și "respirație", "curaj", sau "îndrăzneală", tocmai pt a evidenția calitatea acestei energii care este proprie tuturor ființelor vii.
.
Franz Anton Mesmer s-a născut la Iznang, într-o localitate situată pe malul lacului Constance, în anul 1734.
După o copilărie petrecută la țară, el pleacă, la vârsta de 18 ani, la colegiul iezuit din Dollingen, unde studiază teologia, apoi trece la filozofie, luându-și doctoratul în 1759, la Ingolstadt.
Face apoi studii de drept, consacrându-se în același timp unor discipline în parte interzise (alchimia, astrologia și alte științe oculte).
Urmează, în fine, cursuri la Școala de medicină din Viena, capitala Austriei.
El a devenit fascinat de Părintele Glassner, un preot romano-catolic elvețian, cunoscut ca tămăduitor prin credință.
După ce a studiat vindecările aparent miraculoase reușite de Glassner, Mesmer a concluzionat că vindecarea se facea prin ceea ce el a denumit "magnetism a nmalic".
Mesmer considera că în ființele vii existau "fluide magnetice" invizibile, iar dacă acest flux magnetic invizibil este deranjat, ar putea apărea bolile.
El a stabilit că Glassner corecta fluxurile magnetice blocate, prin obtinerea unui "rapport" (cuvânt francez traductibil prin "armonie", "cod" sau "conexiune") cu pacienții sai.
La 27 mai 1766, obține diploma de doctor în medicină cu teza "De planetarum influxu" ("Despre influența planetelor"), prin care aducea în discuție problema influențelor exercitate de corpurile cerești asupra corpului uman, prin intermediul unei energii -denumit de el- "magnetism animal" (sau "fluid magnetic"), și care îi aduce un elogiu măgulitor din partea maestrului său Van Swieten.
Doctoratul, conținea dezbateri și despre influența Lunii și a planetelor asupra organismului uman și asupra bolilor.
Acest lucru nu a fost "astrologie medicală", cu toate acestea, -însă- bazându-se în mare măsură pe teoria lui Isaac Newton.
Mesmer bănuia existenta unei esențe vitale, a unui fluid universal, care umple toate spațiile, circulând între om și Univers, fiind de aceeași natură și "substanță" ca și acela care -invizibil- leagă magneții între ei.
Totodată, Mesmer credea că anumite boli ale corpul uman ar putea fi datorate și de către mișcările- și interactiunii Soarelui și a Lunii.
Aparent, Mesmer plagiza teza sa de doctorat dintr-o o lucrare a lui Richard Mead (1673-1754), un medic eminent englez, fiind și prietenul lui Sir Isaac Newton, "De Imperio Solis ac Lunae in Corpora Humana et Morbis inde Oriundis" ("Influenta Soarelui și a Lunii asupra corpului uman și a bolilor care recurg din acesta"), aparut in anul 1704.
Cu toate acestea, în timpul lui Mesmer, tezele de doctorat, nu trebuiau să fie "originale".
Curând, după primirea diplomei, Mesmer s-a căsătorit cu Maria Anna von Posch, o văduvă bogată, stabilindu-se ca medic la Viena, unde, el se instaleazăa într-o casa mare cu o curte imensă, petrecând destul de mult timp și în aer liber.
În ciuda cheltuielilor nebunesti -patronând artele- ale soției sale, de care se va desparti în curând, Mesmer nu duce deloc lipsă de bani.
În 1768, Mesmer facilitează un concert al lui Mozart chiar în conacul său.
Mesmer și celebrul sau prieten, renumitul compozitor Wolfgang Amadeus Mozart -care dă mai multe concerte la Viena- fac parte din aceeași lojă masonică.
În timpul concertelor și spectacolelor, Mesmer observă efectele euforizante ale muzicii lui Mozart asupra audienței- și asistentei. Îsi va aminti de acest lucru în curând, când își va începe practicile sale de "mesmerizare" ("hipnoterapie").
În 1772, Mesmer a început să dezvolte mai multe metode terapeutice pentru tratarea "blocajelor de magnetism animalic", (dintre care pot fi amintite; utilizarea muzicii eterice pentru hipnotizarea pacienților și ședințele intime de terapie de grup), și începe să folosească magnetismul în tratamentele pe care le aplică bolnavilor săi.
La aceasta dată însă, Mesmer nu pare să aibă o teorie unitară.
A reținut lecția lui Newton (atracția universală), ipotezele lui Paracelsus privind microcosmosul și macrocosmosul, tot ceea ce se referă, mai mult sau mai puțin, la noțiunea de "fluid" sau de "spirit universal" în opera lui Fludd, Van Helmont și -în fine- urmându-l pe astronomul Hell, el așeza- și practica punerea de magneți pe corpul pacienților săi.
În ciuda erorilor evidente în teoriile știintifice ale lui Mesmer, procesul său de mesmerism (denumirea sub care a devenit cunoscută metoda sa), a produs pacienților săi stări hipnotice, care au avut o influență extraordinară asupra bolilor lor -nu numai- de natură fizică, ci și psihică.
Popularitatea sa a crescut, dar -după un timp- când ideile sale n-au mai avut succes, Consiliul Medical din Viena declarându-l 'șarlatan', fiind acuzat de "practici șarlatănești", a fost expulzat din facultate, Mesmer, în 1778, a părăsit Viena, îndreptându-se către Vest, și optând pentru mediul mult mai liberal al Parisului, stabilindu-se acolo.
Când ajunge la Paris -în luna februarie a anului 1778-, Franz Anton Mesmer are deja 44 de ani.
El impune prin carismă și prestanța sa.
În curând, lumea bună din Paris se îmbulzește în piața Vendome, în jurul casei sale, pt a fi părtaș la tratamentele și ședințele sale excentrice.
La început, el trata țăranii alături de aristocrații bogați, și a câștigat numeroși discipoli.
În 1778, el declara în capitala Franței că, în organismul uman exista un "fluid magnetic" care poate influența -și de la distanță- alți indivizi.
În 1779 a apărut o carte monumentală, "Memoriu despre descoperirea magnetismului animal (Mémoire sur la découverte du magnetisme animal)", în care avansa teoria existenței unei "influențe tacite" între corpurile cerești, pământ și corpurile animate.
Autorul ei -maestrul Mesmer- afirmă în -exact- 27 de propoziții, care au devenit în curând Biblia magnetizorilor, că a descoperit existența unui nou element fizic, "magnetismul animal", apropiat și -totusi- distinct de electricitate și de magnetism.
Mesmer ajunge la concluzia că "magnetismul animal" nu este altceva decât un al "șaselea simț", artificial, "care nu mai poate fi definit ca și cele cinci simțuri obișnuite.
El "trebuie să fie simțit pentru a fi înteles".
Astfel, agentul universal ar fi fost un fluid care, "insinuat în nervi", ar conferi corpului omenesc proprietățti asemănătoare celor ale magnetului.
Iar prin simpla dirijare a acestui fluid -după o anumită metodă-, s-ar putea corecta- și vindeca imediat toate bolile.
După părerea sa, pacientul înregistra magnetismul numai în zonele în care armonia era deranjată.
Mesmer a fost puternic influețtat în activitatea sa de teoriile și practicile magiei, ale magnetismului și ale fluidismului în general.
Mesmer susținea că problemele de sănătate sunt determinate de blocaje care impiedica "fluidul vital" să ajungă în fiecare ungher al organismului, iar magnetismul era o forță capabilă să corecteze aceste dezechilibre.
Franz Anton Mesmer susținea că "magnetismul" este o forță vie universală și trata pacienții săi -cu o largă varietate de boli- cu magneți (o terapie încă folosită și astăzi, în vremurile noastre).
El a crezut și susținut, că o forță (vitală) pe care a numit-o "magnetism animal" există în corpul uman și poate fi direcționată către alte organisme și alte corpuri umane.
Inițial, Mesmer afirma că prin utilizarea magneților putea îndepărta aceste blocaje și putea restabili fluxul vital.
Până la urmă, a ajuns să spună, că el personal, putea să se lipsească de magneți atunci când efectua tratamentele cu pricina, deoarece era unul dintre puținii care posedau ceea ce el numea "magnetism animal" -adică, acele capacități de vindecare biomagnetice.
Descoperă, că magnetismul poate să se transfere și la alte corpuri, la- și prin tije de fier, sau la- și în apă, de exemplu.
Mesmer a pus la punct un întreg arsenal de ritualuri de vindecare, garnisite cu incantații, muzică, un iluminat special gândit și proiectat, precum și diverse obiecte de recuzită scenică.
În această ambianță stranie și ametitoare, el efectua "pase magnetice" deasupra corpului pacientului, dirijând, -chipurile-, fluidul vital și acționand ca un conductor pentru forțele Universului, astfel încât acestea să-și găsească drumul prin corpul pacientului, pentru a-l vindeca.
La un moment dat, unii pacienți aveau o așa-numită 'criză magnetică', echivalentă unei înrăutățiri temporare, doar de scurtă durată a manifestării bolii, urmată apoi de o îmbunătățire rapidă și de vindecare.
Desigur, pacienții au reacționat violent când Mesmer și-a direcționat energia sa către ei, prin degetul său arătător, până când curgerea de "curent nervos" s-a asociat cu "hipnoza" și s-a deconectat de la "magnetismul animal" sau alte noțiuni date forței vieții (ca și "fluid magnetic", dar ideile lui Mesmer au supraviețuit și în teoriile moderne holistice.
Astfel; numele lui Mesmer este strâns legat și de hipnoză, adică; "mesmerizare".
Mesmer a început să-și trateze pacienții cu ajutorul "paselor" energetice, instalându-i într-un bazin din lemn, din care ieșeau niște tije de fier, și unde îi pune să se țină de mână.
Faimosul "fluid" care lua nastere prin acest procedeu provoca, se pare, anumite crize convulsive, care aveau rolul de a vindeca diferite boli de care sufereau pacienții.
El a fost întâiul om de pe pamânt care a demonstrat că, prin contact personal, prin atingerea cu degetele, prin masaje, prin privire, prin simpla prezență, prin vorbă, prin muzica executată de el, era în stare să vindece orice stare nevrotică.
Franz Anton Mesmer este considerat -și chiar este- părintele hipnozei moderne.
El a reușit inducerea hipnozei prin așa-numitele "pase bioenergetice".
Tot el sustinea că orice corp viu degajă o cantitate de energie de tip magnetic, iar aceasta poate fi folosită la vindecarea multor maladii.
Și astăzi, pasele bioenergetice reprezintă principala tehnică de inducere a halucinației hipnotice.
Iată tehnica "mângâierilor" lui Mesmer (adică; "mesmerizarea"):
"Acestre mângâieri se exercită la o distanță de cca cinci centimetri față de trupul subiectului, fără însă a-l atinge, iar sensul este de la cap spre picioare. Veți fi surprinși de eficacitatea acestei metode".
Mesmer și primul acumulator de fluid magnetic (energie- și forță vitală)
Cu o baghetă din fier în mână și îmbrăcat într-un halat de mătase, Mesmer iși oficia ședințele de tratament precum iluzioniștii de azi, însoțit de nelipsitele asistente (niște fete draguțe, arătoase și frumoase).
Pe fundal, în surdină, un cântec de pian.
(Vă mai amintiți când am scos în evidență concertul dat de Mozart în conacul lui Mesmer?)
În mijlocul unei încăperi semiluminate era așezat un recipient (un bazin din lemn) din care se ițeau niște tije de fier; în jurul lui se îngrămădeau bolnavii: cei din primul rând aflandu-se în contact direct cu tijele de fier, ceilalți ținându-i pe primii de mână sau agațti de o frânghie udă / umedă, pentru ca fluidul vindecător să se poată propaga.
Conform mărturiilor epocii, bolnavii reacționau relativ rapid; începeau să tremure și să scâncească, apoi cădeau în convulsii.
"Tratamentul" venea la final, când zăceau toți extenuați, și consta în atingeri și 'pase magnetice'.
Iată cum relateaza Julien Tondriau (un scriitor ocultist) la acea dată despre metoda de vindecare al lui Mesmer:
"Melodiile acompaniate de clavecin oferă întregii ceremonii fondul sonor propice magnetismului.
Îmbracat într-o somptuoasă robă de matase liliachie, Mesmer înaintează măiestuos. Plasându-se în mijlocul bolnavilor, el îi privește încet, autoritar, mișcând o baghetă de fier.
Majoritatea pacientilor săi intră în transă, în
timp ce Maestrul se retrage" ().
Mesmer și celebrele sale ședinte de terapie hipnotică în jurul primului acumulator de energie vitală și forta vitala (fluid magnetic, magnetism animal)
Afecțiunile cu care F. A. Mesmer se confrunta -și pe care încerca să le vindece-, sunt deosebit de frecvente către sfârșitul secolului al XVIII-lea: obturații, spasme, convulsii, etc.
Și în aceste cazuri, medicul vienez obține cele mai bune rezultate.
Criticat de către medicii contemporani, Mesmer -cu terapiile sale și cu rezultatele obținute în urma lor- trece în ochii maselor drept erou.
Explicația sa este, totusi, mai simplă și mai modestă.
"Armonia perfectă a tuturor organelor noastre și a functiilor lor constituie sănătatea, afirmă Mesmer. Boala nu este decât alterarea acestei armonii."
Se pune problema de a restabili, prin pase sau prin alte mijloace, armonia distrusă.
Cum a ajuns Mesmer la o asemenea afirmatie care va șoca academiile și întregul corp medical?
Greu de explicat, dar tratamentele lui cu "fluidul magnetic" și cu "magnetismul animal" erau -chiar dacă stranii- dar eficace în contracararea unor boli, mai ales psihice.
În orice caz, se apară cu multă vehemență împotriva acuzațiilor că ar vindeca prin mijloace supranaturale.
Este începutul neîntelegerii între știinta clasica și "magnetismul său animal", care îl va urmări pe Mesmer toată viața.
Mesmer nu numai susținea, dar și credea cu tărie în teoria lui bioenergetică a "magnetismului animal".
.
.
* Notă redactor (ALeX S D):
termenul "animal" sau "animalic", să nu inducă pe nimeni în eroare; el folosea acest termen derivat din latinul "animus", care înseamna "suflet", "viață", " minte", "judecată", și "respirație", "curaj", sau "îndrăzneală", tocmai pt a evidenția calitatea acestei energii care este proprie tuturor ființelor vii.
.
Convins că a descoperit o energie- și forță curativă extraordinară, Mesmer se adresează academicienilor din mai multe țări, cerând recunoașterea meritelor sale.
Mesmer a dorit recunoașterea oficială pentru descoperirile sale, el considerându-se mai mult fizician decât medic.
El s-a adresat Academiei Regale de Științe, apoi Societatii Regale de Medicina, mai apoi Facultatii de Medicină, fiind însă respins de toți.
În 1784, Regele Frantei, Ludovic al XVI-lea, dând curs -și- cererii sale, dar și oponenților lui, instituie o comisie regală alcătuita din cei mai iluștri oameni de știință ai vremii -printre alții- Benjamin Franklin, pe atunci ambasador al Statelor Unite în Franța, chimistul Antoine Laurent de Lavoisier, și alții.
Printre membri, erau și alți oameni de știință; chimistul Antoine Laurent de Lavoisier, Jean d'Arcet: medic și chimist, Charles-Louis Ballin: profesor de fiziologie, patologie, și farmacologie, Michel-Joseph Majault: medic, primarul Parisului, astronomul Jean Bailly, Gabriel de Bory: geograf, fostul guvernator al San Domingo, dr. Joseph Guillotin; medic (după care este numita ghilotina, deși nu el a inventat-o, ci numai a promovat o metodă mai 'umană' de executie a celor condamnati la moarte), și -așa cum am mai amintit- Benjamin Franklin, ambasadorul al Statelor Unite în Franța.
(În mod ironic, atât Lavoisier și Bailly au murit decapitați de dispozitivul numit după Dr. Guillotin).
Din cauza sănătății precare a lui Franklin, comisia a efectuat testele și investigațiile lor la reședința lui Franklin în Passy.
Mesmer a încercat să se distanțeze de procedură prin trimiterea unui asociat, Dr. Charles Deslon, în locul lui.
A fost un truc inteligent, deoarece în cazul în care Deslon eșua, Mesmer putea da vina pe asistentul lui.
Tot în lumina celor prezentate puțin mai sus, dar într-o altă înterpretare, ascensiunea lui Mesmer, care devenit o figură de notorietate publică în urma unor presupuse vindecări miraculoase, și deranjând mai multa "lume bună" pe la acea data, fiind vorba mai ales de "distinșii" săi colegi medici, chiar la cererea lui Ludovic al XVI-lea (într-o alta versiune, a reginei Marie Antoinette - la rugămintea prietenei sale, Ducesa de Chaulnes, ea fiind pacienta lui Mesmer), el a fost luat "în colimator" de savanții vremii.
În cele din urmă, Ludovic a ordonat o anchetă 'științifică', condusă de savanți -renumiți- ai vremii, pentru a afla dacă Mesmer descoperise într-adevăr existența vreunui "fluid vital" încă necunoscut științei.
Regele a desemnat un comitet de medici și oameni de știință pentru a investiga munca sa; din comisie -așa cum aminteam- făceau parte -prinre alții- omul de stat și inventatorul american Benjamin Franklin și chimistul francez Antoine-Laurent Lavoisier.
S-a format deci o comisie din reprezentanți ai Academiei franceze de Științe și ai Facultatii de Medicină, care a analizat cazul și a ajuns la concluzia că -contrar afirmațiilor lui Mesmer- nu era vorba de vreun "fluid magnetic" vindecător, și de nici un fel de "magnetism".
(Paranormalul -evident- nu intra încă în ecuație).
Comisia a raportat că Mesmer nu putea să-și susțină afirmațiile științifice, -fiind chiar ridicularizat-, iar cabinetul său medical a început să aibă din ce în ce mai puțini pacienți.
În același timp, a fost numită și o comisie alcătuită din medici.
Scopul principal al anchetei era sa stabilească dacă exista într-adevar "fluidul bioenergetic" pretins de Mesmer.
Membrii comisiei regale au ajuns la concluzia că nimic nu probează existenta acestei (bio)energii magnetice și au dat o definiție -corectă hipnozei-: halucinație.
Rezultatele anchetei - care a conchis că era vorba doar despre imaginatie și autosugestie - nu i-au fost favorabile magnetizatorului, astfel încât magnetizatorul Mesmer - pe vremuri ridicat în slăvi- este discreditat, fiind în final expus oprobiului public.
In 1778, Mesmer, a părăsit Parisul și a mai colindat câțiva ani prin Europa, fără a mai fi luat, însă, în serios.
Deși comitetul care l-a "investigat", Franklin și colegii săi, au incercat ca să discrediteze practicile lui Mesmer și teoriile sale despre "fluidul magnetic" și "magnetismul animal", "mesmerism-ul" a continuat să fie practicat în continuare încă un alt secol, având o revenire accentuata în Anglia, în timpul perioadei victoriene târzii.
In 1803 ilustrul Dr.-ul Mesmer a fost invitat să se întoarcă la Paris, dar el a refuzat această ofertă.
In 1812, mai multe scrisori din Germania l-au asigurat, că regele Prusiei și Academia Germană, sunt pregătite pentru a-i da onoarea și respectul pe care Franța i-a refuzat-o. Însă și aceste invitații au fost respinse de Mesmer.
Tot ce a vrut el, în acel timp, a fost un loc liniștit unde își putea continua munca lui de o viață, făcându-l și mai utilă urmașilor lui, și tuturor celor care îl vor urma.
A decedat aici, in 1815 (mormântu-i fiind în cimitirul din Meersburg / Swabia, în prezent Germania).
În anul 1814 abatele Faria (un călugăr de origine portugheză / lusitan) care progresa și el, la rându-i, hipnotismul, sau "somnul lucid", cum el îl denumea, cunoștea munca lui Mesmer, însă nega teoria "fluidului magnetic". El sugera, că fenomenul descris de Mesmer, nu era din cauza "magnetismului animal", ci de fapt se datora sugestiilor utilizate și folosite de-alungul ședințelor.
Cu toate acestea, popularitatea lui Mesmer era atât de mare și atât de bine stabilită deja, că ipoteza abatelui a fost curând dat uitarii.
Vezi și pagina "Franz Bardon: Despre 'Magnetismul animal' / Frabato".
Munca și practica lui Mesmer, în timpul vieții sale, și chiar după moartea sa, a fost denignată, dar, totuși, teoriile și doctrinele sale au început ca să se răspândească.
În ciuda excentrcității tehnicilor sale, F A Mesmer este considerat un inovator major al terapiei prin hipnoză și de asemenea unul dintre primii medici vestici care a tratat fără repercusiuni, maladiile psihosomatice și dezechilibrele nervoase.
Nimic nu dovedește că el a fost un șarlatan, se pare că el a crezut într-adevăr în teoria sa, cu toate că a fost determinat ca să o și transforme în bani: cerea- și încasa bani pt folosirea bazinelor sale de fluid magnetic și magnetism animal (adică; a acumulatorilor de forță vitală) și a scos o mică avere din Societatea de Armonie Universala (Société de l'Harmonie Universelle) care -în schimb- avea proprietate exclusiva asupra teoriilor și a "secretelor" sale.
Dacă el a fost, sau nu, un șarlatan, un showman, sau un credincios adevărat în practicile sale proprii, Franz Anton Mesmer este creditat ca fiind părintele hipnozei, și unul dintre cei mai mari- și mai însemnate personaje a psihoterapiei moderne.
Contrar credinței multora -dându-i tot respectul nostru, și fără să diminuam cât de puțin meritele marelui om de știință, a dr-ul Wilhelm Reich, noi pe el -pe Franz Anton Mesmer- îl credităm a fi inventatorul primului acumulator de energie vitală și forță vitală universală.
Sursă:
Karl Hans Welz: Franz Anton Mesmer, a pioneer of LifeForce (Orgone) Technology.
Wikipedia (en): Mesmer; a biography. Anton Mesmer: Magnetic Fluid, etc.
Vezi și pagina 'Bibliografie recomandata'.
Traducerea, redactarea și adaptarea: Alex Șandor, © 1998-1999, 2001-2003, 2007, 2007-2024. Toate drepturile rezervate ! © Copyright.